Editorial / Omul, de la aparente la esenta
Ce iubesti la omul de langa tine, mai mult? Ii apreciezi infatisarea, fizicul sau pentru tine conteaza sufletul lui, si cum se poarta cu tine? Il apreciezi pentru hainele pe care le poarta, pentru pregatirea lui, sau pentru modul in care gandeste?
De cele mai multe ori, aparentele inseala, si inseala teribil. Multe din lucrurile pe care noi le percepem intai ca fiind pozitive, se dovedesc a fi exact contrariul. Merita, oare, sa facem din aceasta o regula? Mai bine nu, dar se cuvine sa retinem intamplarea!
Exista o tendinta generala a lumii de a judeca totul prin prisma acestor aparente- este o graba nejustificata de a trage concluzii cu privire la stari de fapt necunoscute. Probabil si tu te-ai ``lovit`` de aceasta problema: cand esti imbracata mai sport, nu ai acelasi impact la public ca atunci cand esti in haine office, iar cuvintele tale parca nu mai au aceeasi greutate; sau contempli admiratia pe care o starneste un cuplu de oameni frumosi celor mai in etate, care se grabesc sa ii vada impreuna pe vecie, doar din simplul motiv ca ``dau bine`` impreuna, si, de fapt, armonia acelui cuplu sa fie complet inexistenta, etc.
Daca esti deprinsa deja cu jocul acesta planetar, intre aparente si esenta, iti voi impartasi doua cazuri interesante; iar daca nu esti, citeste mai departe, nu stii niciodata cand se va produce declicul!
Medicul de pe Salvare
Intr-o dimineata de vara, m-am trezit cu o stare rea, aveam greata si ameteli foarte puternice, si nu puteam sa stau in picioare din cauza ca mi le simteam instabile, parca erau de plastilina. Am anuntat la serviciu ca nu voi ajunge, si am chemat Salvarea.
Nimic din cele ce au urmat nu s-au intamplat conform asteptarilor, ba, din contra; medicul de pe Salvare s-a dovedit a fi un ins fara caracter, si de atunci m-am tot intrebat prin ce concurs de imprejurari a ajuns acolo. Lasand la o parte ca mi-a cerut bani pentru cateva pastile, si ca mi-a facut avansuri sexuale, individul a avut grija si sa-mi sustraga o bacnota din cele date rest, in drum catre iesire.
Taximetristul
La mai mult de o jumatate de an dupa intamplarea relatata mai sus, trec prin alta experienta.
Intr-o duminica dimineata, din cauza intarzierii, dau comanda la taxi, la firma unde sun de obicei. In timpul cursei, nu stiu cum ma joc cu telefonul, si pe unde-l pun, dar reusesc sa-l uit in taxi. Imi dau seama in circa un sfert de ora si imi formez numarul. Raspunde taximetristul, care luase intre timp alta cursa, dar ma linisteste ca va veni sa-mi aduca telefonul, si supriza! Nici macar nu-mi cere recompensa (telefonul valora, la liber, undeva in jur de 15 milioane). Dupa alte 10 minute, imi reintru in rolul de fericita stapana a telefonului meu.
De atunci, nu pot spune ca mi-am schimbat modul in care privesc lumea, insa am inceput sa fiu mai vigilenta la toata treaba asta cu aparentele, si incerc sa-i determin si pe cei din jurul meu sa o faca!
Articol de: Andreea Minei
