Editorial / Rautate
Pe zi ce trece constat ca omenirea se prosteste tot mai tare, se pun la mare pret non valorile, lipsa de bun simt si tupeul fantastic.
Nu inteleg barfa, nu inteleg rautatea si nu inteleg dorinta unora de a distruge si de a arunca cu noroi in altii.
Ce ma irita cel mai tare sunt ipocritii, cei care pretind a fi ce nu sunt, incearca sa te convinga prin vorbe mari si fapte tot pe atat, de maretele lor merite.
Oameni ce iti zambesc cu sinceritate si credinta ajung intr-un final sa-si piarda masca, pentru ca orice inceput are si un sfarsit. Uneori isi amesteca ideile si valorile atat de tare incat, daca sunt luati un pic mai tare se incurca in detalii pe care nu le-a cerut nimeni. Construiesc zambete si sentimente false demne de premiul Oscar pentru actorie, cu scopul de a manipula si a convinge, pentru ca mai apoi sa poata distruge.
M-am saturat sa cunosc oameni din acestia, sub masti de inger care defapt sunt niste cochilii goale fara nici un sens pe lume decat acela de a se juca cu sentimentele celorlalti.
Cei mai multi te judeca pentru cine esti, pentru ce faci sau pentru ce spui, e foarte usor sa-i judeci pe ceilalti dar sa te judeci pe tine e foarte greu. Si nu, nu spun asta din ura, ci din punctul de vedere al unui om la inceput de viata caruia nu ii place sa traiasca printre sacali, printre distrugatori de sentimente.
O spun din perspectiva mea, a unei femei care la 22 de ani a dat viata unui inger, si mi-as dori sa nu treaca si el prin ce trec eu zi de zi, inconjurata de invidie, rautate si ipocrizie.
Pana la urma asta e viata, e menit sa cunosti raul ca apoi sa poti valorifica cu adevarat binele.
Articol de: Chiru Adela Simona
