Editorial / Aroma de Craciun
Iubesc Craciunul. Iubesc mirosul intepator de ciocolata calda cu scortisoara, merele si mandarinele, brazii fabulos impodobiti din marile centre comerciale.
Intotdeauna am iubit Craciunul si chiar de eram, rand pe rand, copila inocenta, adolescenta neinteleasa, rebela fara cauza, chiar de eram singura, pierduta, trista, batranul Craciun si aliatii lui (caci sa fim sinceri, nu-s bomboanele din brad un aliat de nadejde?) au reusit intodeauna sa creeze atmosfera aceea pe care o vezi numai in filmele americane, cu case frumos impodobite de sarbatoare.
Saptamana trecuta, pe cand priveam doi-trei fulgi de zapada care dansau timid in aer, mi-am amintit de Craciunul de acum multi ani, cand, copil fiind, asteptam venirea Mosului. Era lucru sacru si tare-mi era ciuda cand copiii de varsta mea sau mai mari voiau sa ma faca sa cred ca Mosul nu exista. Niste rai. Eu stiam de existenta Mosului si nimic nu putea pune la indoiala barba alba si fiinta grasuta, atat de draga copilariei.
In semn de rasplata pentru loialitatea mea, pare-mi-se, Mosul cel bun a fost darnic peste poate in acel an, caci mandarinele erau atat de dulci incat nu mai pot uita gustul lor, iar ciocolata...vai, delicioasa mea ciocolata adusa tocmai din Laponia era impachetata intr-un ambalaj asa de frumos...
Imi doresc anul acesta un Craciun intocmai ca in anul in care Mosul a fost bun si a rugat spiridusii sa aduca mandarine dulci tocmai din Laponia pentru mine.
Imi doresc ca beculetele din brad sa imi aduca aminte pentru totdeauna de sclipirea acestui Craciun.
Sa ajunga colindul in sufletele tuturor si ciocolata sa va pastreze inima calda!
Articol de: Ramona Ionita
