Articole publicate / Parfumul
Parfumul dainuie in natura , in simpla gradina a bunicii. Oamenii au fost fascinati de neajutoratele inspiratii parfumiere. Din pacate acel miros nu se conserva, la un moment dat dispare si el odata cu floarea ,cazut pe pamant.
Dintr-o oarecare tendinta de perfectiune oamenii si-au insusit distinsele mirosurile cazute pe trup posibil pentru a-si demonstra superiotatea fata de natura . Acum putem pastra o floare fara ca aceasta sa moara caci esenta traieste acum sub forma unei sticlute.
Cum toate asta cum este posibil ca unele persoane respingatoare sa isi insuseasca elementele cele mai discrete? Parfumul insa a devenit ceva comercial si necesar intradevar , demult parfumul nu mai este sufletul naturii. Iubitul parfum este iubitul nostru la propriu. Ne alinta corpurile cu mirosurile cele mai extravagante, ne imbraca in cele mai aristrocrate ipostaze.
Dar oare il meritam? In cartea parfumul de Patrick Suskind exista un pasaj ce mi-a atras atentia “marea mirosea ca o panza de corabie umflata in care s-au prins apa, sarea si un soare rece” .
Daca ar exista un parfum ce ar avea in sticluta toate aceste cuvinte posibil sa fii fost cel mai curat parfum , parfumul fara prêt.
Articol de: Sanduleasa Georgiana
