Petrecerea timpului liber / Lord of the rings sau despre poezie, upgrad-ata la rang de arta cinematografica
Nu m-am numarat printre ferventii sustinatori ai filmului Lord of the Rings, insa am urmarit, cuminte, toate cele trei parti, in perioada cand au fost, fiecare, lansate. Drept dovada, nu am avut nici cel mai mic interes sa citesc celebra opera a lui Tolkien, din care s-a inspirat filmul.
De curand, am revazut Fratia Inelului, Cele doua turnuri si Intoarcerea Regelui, toate intr-un singur week-end. Le-am devorat, asa cum devoram altadata toate cartile care ma hipnotizau, fara sa-mi dau seama cand trece timpul, sau care imi sunt nevoile de moment. Uitam, natural, de tot.
Se zice ca o carte „adevarata” nu se termina niciodata, te urmareste mereu, te bantuie la fiecare pas cand firul gandirii se desprinde de pe fuior, alene, si negrabindu-te catre nicaieri. Pot spune acelasi lucru si despre un film bun, sau despre o capodopera a genului.
Poezie transpusa cinematografic
Lord of the rings este, fara indoiala, o reusita a filmului. Si va dainui, ca orice creatie a artei.
In reintoarcerea mea mentala, repetata, catre lumea creata de Peter Jackson, regizorul Stapanului inelelor, aveam, inaintea ochilor, diverse scene din film, si, intr-o clipita, m-a strafulgerat o convingere: daca Baudelaire, Edgar Allan Poe sau Eminescu ar fi fost contemporani cu noi, foarte simplu le-ar fi fost sa transpuna anumite scene din filmul acesta in poezie! Si nu ar fi deviat cu nimic de la stilul lor!
Arwen si Arathorn, sau dragostea care biruie
Intregul film se situeaza in jurul luptei binelui cu raul. Nimic nou, s-au scris si se vor scrie, inca, pagini nenumarate despre aceasta, si se vor face, mai mult ca sigur, inca n filme cu aceasta tematica.
Si totusi...este un film in care raul se lasa greu invins, aproape ca si in viata de zi cu zi. Nici la final, nu esti sigur/a daca s-a terminat, intr-adevar, cu bine. The battle is not over, even when it is won!
Chiar si in cele mai negre momente, insa, filmul acesta te tine de mana, si iti arata, in departare, fluturele sperantei! Este unul dintre aspectele care m-au facut sa-l indragesc.
Iar personajele sunt, unele dintre ele, atat de fermecatoare...! Momentele in care cei doi sunt impreuna, regele si printesa elfilor, sunt de o gingasie aparte, si de un idilism cum numai in poeziile de dragoste eminesciene ti-e dat sa traiesti. Caci da, in ambele cazuri, poti spune ca traiesti!
M-a impresionat legatura sufleteasca dintre cei doi, atunci cand se atingeau parca atingeau ceva sacru. Arwen a fost dispusa sa renunte la nemurire pentru iubirea aceasta, care ar fi putut chiar sa o nimiceasca, daca raul invingea! Iata o lectie despre cutezanta pe care tinerii nostri, parca, nu o mai au astazi: dragoste sau moartea insasi! (daca sufletului nu-i este dat sa se adape de la fantana dragostei, se va ofili lent, dar sigur. Oare de ce nu ne este evident acest adevar, mereu, si in tot ceea ce facem sau gandim...?)
Sam si Frodo - prietenia care merge dincolo de sacrificiul de sine
Alt personaj central al filmului il reprezinta Prietenia. Cat de dispusi suntem sa renuntam la binele nostru, in favoarea binelui celui mai bun prieten? Cat de departe putem merge in a purta pe umerii nostri povara cuvenita altcuiva, crucea pe care o poarta semenul nostru? Si aceasta de dragul prieteniei, si al unei promisiuni rostite altcandva, in vremuri mai bune?
Inelul care te face invizibil, sau dezumanizarea, prin lacomie
...Parca suna familiar - inelul fermecat, inelul care te face invizibil, ...inelul lui Gyges!
Cat de mult te-ai transforma, daca ai avea asemenea putere pe mana? Ai ajunge sa comiti crime sau sa subjugi oameni si popoare, cu tot cu bogatiile lor, sau ai fi mai puternic decat ispita si nu ai lasa inelul sa te conduca?
La fel pot intreba: daca maine ai fi in posesia unei sume mari de bani, ai deveni altul / alta? Ai deveni egoist/a, nu ai imparti cu nimeni puterea financiara care, din pura intamplare, te-a gasit, sau te-a ales, poate cu motiv, sau ai fi, din contra, echilibrat/a si gata sa imparti macar cu cei dragi aceasta bogatie? Si mai mult, ai putea sa renunti cu totul la aceasta, daca ai stii ca este o cale sigura spre pierzanie, pentru sufletul tau?
Sincer, sunt recunoscatoare ca mi-a fost dat sa ma adap, psihic, din fantana aceasta!
Articol de: Andreea Minei
