Editorial / Antipatie la prima vedere
Mi se întâmplă destul de des să nu-mi placă cineva la prima vedere. Deloc deloc. Adică nu numai să nu-mi placă, dar chiar să detest persoana respectivă. Şi asta în condiţiile în care nu o cunosc, nu mă cunoaşte, drumurile noastre nu s-au intersectat vreodată şi nu am avut nimic de împărţit în viaţa asta şi cred că nici în cele de dinainte. Sau poate că da şi asta ar explica multe…
Cum spuneam, sunt persoane care pur şi simplu nu-mi plac la prima vedere. Şi, de cele mai multe ori, nici n-am chef să fac eforturi pentru a-mi ascunde sentimentele. Că oricum prima impresie se schimbă rar. Foarte rar. Dar vestea bună e că se poate întâmpla. Şi atunci am mustrări de conştiinţă. Că am fost rea. Şi superficială. Că nu i-am dat omului nicio şansă.
Cam aşa s-a întâmplat în cazul unui coleg. Când l-am văzut prima dată, la o şedinţă la serviciu, acum vreo patru ani, mi s-a părut cel mai nesuferit om ever. Părea că ne priveşte pe toţi de sus. Emana aroganţă. Îţi venea să-l iei la palme şi alta nu. Şi aceeaşi primă impresie au avut-o şi alţi colegi. Dar, cum avea o statură impunătoare, nu prea ne-a dat mâna să ne exprimăm liber sentimentele. Ceea ce a fost o manevră constructivă, căci, fiind nevoiţi să interacţionăm zilnic cu „nesuferitul”, am constatat că ne-am înşelat şi că, de fapt, e băiat bun :) Asta nu ne-a împiedicat să facem mişto de el pe tema asta până în ziua de azi. Mean people!
Ceea ce mă miră e că, în general, treaba asta cu antipatia la prima vedere mi se întâmplă mult mai des cu bărbaţi decât cu femei. Dubios, în condiţiile în care cei mai mulţi prieteni ai mei sunt bărbaţi. Ce-i drept, în cazul femeilor nu mi s-a întâmplat să mă înşel niciodată. Iar când mi se confirmă că am dreptate… eh… atunci să vedeţi satisfacţie. “Ţi-am zis eu că aia e aşa şi pe dincolo? Ţi-am zis. Am avut dreptate. Şi n-a trebuit decât să mă uit o dată la ea şi mi-am dat seama. Şi tu? Tu??? Degeaba ai vorbit cu ea de jdemii de ori, că nu ţi-ai dat seama de nimic. Cred că îţi lipseşte un simţ, ceva. Deşi… eu zic să se vede cu ochiul liber. Eşti orb??? Uffff… Îmi spui mie de d-astea. Nu e nimic de capul ei. Ţărână şi folclor. Atât. Ascultă la mine!“
Articol de Andreea Gladcov
Articol de: Saloane.ro
