Editorial / Meseria, bratara de aur?
Timpul trece ireversibil si in tumultul activitatilor cotidiene am inceput sa uitam de banalele intamplari ce ne-au marcat perioada copilariei sau adolescentei.
Dintre toate acestea, un aspect al zilelor mele de scoala a devenit relevant acum cateva zile, cand un nou angajat al firmei la care lucrez m-a "criticat" celorlalti colegi ai sai, spunanad ca daca as intra in productie, in sectia propriu-zisa, dexteritatea de care as da dovada ar fi cu mult sub a lor si ca din pacate eu le spun celor ca el ce si cum sa faca, pe bani.
Asta este! Nu-i bai, sunt deschisa tuturor criticilor daca sunt fondate si mai ales constructive!
Am crescut la bloc si nu aveam pe timpul acela spatii de joaca. Poate din aceasta cauza, orele de educatie fizica erau preferatele mele. Profesorul de sport era un barbat in varsta, cu niste ochi albastri de inghetai numai daca te fixa cu privirea. Era mereu pus la punct, conducea o batrana Dacia corai si fuma ca un turc.
Tin minte ca daca alergam mai mult, aveam dureri de glezna foarte mari. El,"profu" de sport, mi-a aratat cum sa pun piciorul pe pamant si nu numai ca nu m-a mai durut nimic, dar am scos si timpi mai buni la proba de "rezistenta".
Nu ar fi fost in stare sa dea un gol cand jucam handbal,dar ne arata noua cum se paseaza sau cum se arunca la poarta. "Profu" nu alerga mai repede decat mine, dar cu ani in urma antrenase olimpici. Nu juca handbal bine, dar din mana lui iesisera cativa jucatori de renume. Mi-am zis ca pana la urma orice meserie are secretele ei. Pe unele le poti descoperi, iar pe altele trebuie sa ti le dezvaluie cineva.
Ma intrebati acum ce legatura are cu intamplarea mea de acum cateva zile si de ce, daca stiu toate secretele meseriei mele si ii invat pe altii ce sa faca "pe bani", nu pot fi eu insasi o iscusita muncitoare in sectie, asa cum a spus "criticul"meu?!
Nu stiu, poate a devenit o obligatie, poate m-am saturat sau pur si simplu nu am satisfactia materiala pe care o banuieste acel muncitor.
In final, tot ce vreau sa va spun este ca atunci cand cineva isi da cu parerea despre cel care il invata o meserie, cel mai bine ar fi sa ia in considerare nu priceperea sa, ci doar realizarile si profesionalismul celor ce i-au trecut prin mana.
Articol de: Petre Mihaela
