Editorial / De ce nu poti sa te ierti?
De cele mai multe ori, daca gresim fata de semenii nostri, in special fata de cei dragi noua, intervine sentimentul de culpabilitate, iar constiinta incepe sa ne condamne.
Primul pas spre iertare este sa ne recunoastem vina, si sa speram ca vom fi iertati. Dar cea mai buna miscare pentru noi este sa ne putem ierta pe noi insine, inainte de toate! Aceasta nu inseamna, totusi, ca ne vom ingadui si data viitoare aceleasi greseli!
Iertarea este una din practicile frecvente ale crestinismului, si s-a construit o intreaga filosofie in jurul acestei notiuni. Taina spovedaniei consta in puterea confesiunii: ne recunoastem, fata de noi insine, greselile, religia le numeste pacate, si in fata reprezentantului Puterii Divine marturisim ceea ce am gresit. Aceasta practica are putere sacra, si, de cele mai multe ori, cei care au luat parte la ea povestesc ca, dupa aceea, traiesc sentimente de eliberare, si de pace launtrica.
Tot la noi, ortodocsii, se pune accent pe ”iertarea” semenilor, fiind iterata ideea ca daca noi iertam greselile celorlalti, la fel vom fi si noi iertati, la randu-ne, in fata lui Dumnezeu.
Pe de alta parte, cum facem sa si uitam, dupa ce iertam? Este oare suficienta doar iertarea? Pana unde putem merge in a ierta celorlalti greselile, intentionate sau nu? Cum facem sa ne iertam pe noi insine, daca greseala noastra a afectat viata celui de langa noi? Este de ajuns sa ne consolam cu ideea ca asa a fost sortit? Iata intrebari la care va trebui sa ne raspundem fiecare, in singuratatea forului nostru interior.
Insa nu trebuie sa uitam ceva: Dumnezeu ne iubeste, si numai cu multa dragoste fata de El si fata de ceilalti ne putem mantui sufletul!
Articol de: Andreea Minei
