Barbatii, despre femei / Femeia in filme
Am vazut de curand “It’s a wonderful life”, un film foarte drag mie, un film la care ma uit de obicei cand sunt foarte trist. Filmul este vechi, mai exact din 1946. Si cum, inca de la primul meu post am fost catalogat drept un om ce-si ghideaza principiile pe o mentalitate invechita, m-am gandit sa scriu acest articol. O mica plimbare prin lumea cinematografica, incercand sa ne aducem aminte cum a fost prefigurata femeia de-a lungul anilor.
Femeia este portretizata in filmele dintre cele doua razboaie mondiale dar si dupa, exemplul elocvent fiind „It's a wonderful life”, ca fiind o buna mama, casnica desavarsita, sotie devotata si, cel ma important, ea este stalpul familiei, indiferent de gravitatea situatiei ea isi sprijina barbatul, este alaturi de el si-l sustine.
Mai tarziu, adica in anii 60, o data cu inceputurile trendului „women power”, femeia incepe sa fie prefigurata mult mai emancipat, situatia se schimba, rolul ei nu mai este doar de sotie buna si mama, devine un personaj independent, neprevizibil, dar totusi pastrand o linie de decenta, de finete si de stil, cel mai bine acest nou tip de personaj feminin in cinematograf este reprezentat de Audrey Hepburn in „Breakfast at Tifany’s”.
Trendul continua, iar in mijlocul reprezentatiilor lui Rambo, Teminator sau Indiana Jones, adica in anii 80, 90, anii de glorie ai cinematografiei Hollywoodiene, in filmul „When Harry Met Sally”, Meg Ryan continua ce a inceput Audrey Hepburn, cu stil, cu farmec, o femeie din ce in ce mai independenta, personajul se contureaza singur, capata propria-i personalitate.
Anii 2000 ne aduc in scena femeia tip Carrie Bradshaw, caracterul, dominatia ei asupra barbatului, emanciparea dusa la extrem, independenta ei de succes, in „Sex and The City”, se deseneaza perfect profilul femeii secolului XXI.
Ce pot sa spun altceva, iata de unde am plecat si unde am ajuns. Eu sincer nu ma dau in vant dupa portretul anilor 40-50, dar nici nu-mi place ce vad in contemporan. Prefer ceva intre Audrey Hepburn si Meg Ryan. Nu vreau sa militez ca femeia sa fie tot timpul in umbra barbatului, sa isi contureze viata dupa alegerile acestuia, dar nici invers. Mie imi place personajul feminin descris intre anii 60 si 80 de cinematografie, iar Audrey Hepburn cred ca este exemplul perfect. Stil, caracter, independenta si emancipare dar de bun gust, de bun simt si manifestate cu inteligenta si rafinamet. De fapt, asta cred ca uita femeile din secolul XXI, decenta, stilul si rafinamentul.
Articol de: Alexandru Grivei
