Barbatii, despre femei / Amanta - compromis sau normalitate?
Amanta - compromis sau normalitate?
Dupa cateva "scrieri" in care am intrat cu bocancii peste valorile unora dintre voi - modalitate prin care nu incerc sa jignesc pe cineva, ci doar sa atrag atentia asupra unor chestiuni evidente, fie si socand pe alocuri -, va propun o tema importanta, reala si prezenta de cand lumea, pe care as vrea sa o dezbatem impreuna.
Cum definim amanta si rolul ei in societate?
Amanta este prezenta in mod evident inca din cele mai vechi timpuri. De la Valeria Messalina, cea de-a treia sotie a imparatului Claudius, la Doamna du Barry si pana in prezent, femeile devin amante. Amanta, curtezana, metresa sau concubina - unele femei aleg acest drum. De ce il aleg? Ce explicatii psihologice stau in spatele acestui fenomen? Este o forma de non-conformism si de satisfacere personala? Are legatura cu eventuala frica de a lua o decizie pentru tot restul vietii? Este un compromis necesar?
In principiu, barbatii care au amante sunt considerati "porci", iar amantele sunt "curve"si "distrugatoare de casnicii". Mie mi se pare imposibil ca o femeie sa accepte existenta unei amante; totusi, sunt multe femei care o fac, fie si tacit.
Cealalta controversa - e vina barbatului pentru existenta unei amante?
Iata ce gandea Arthur Schopenhauer in "Viata, amorul, moartea" : "Barbatul este poligam. Numarul popoarelor poligame este de patru ori mai mare decat numarul popoarelor monogame. Scopul naturii, indreptat spre mentinerea speciei, impinge barbatul sa caute mai multe femei. El poate cu usurinta sa insamanteze o suta de copii pe an daca are atatea femei la dispozitie."
In incheiere, va propun un joc: inainte sa comentati despre aceste chestiuni, va rog sa scrieti primul cuvant care va trece prin minte atunci cand auziti termenul de „amanta". Nu trisati! Vreau sa stiu care este primul cuvant, netrecut prin filtrul ratiunii, aparut in mintea voastra in mod instinctiv.
Articol de: Alexandru Grivei
