Editorial / Merita sa iti urmezi visele?
Un bun prieten mi-a spus, odata, ca oamenii se impart in doua categorii: “artisti” si “jucatori de sah”. Replica mi-a fost data, evident, in cadrul unei discutii despre cei care inca mai cred in visele lor. Si, nu e greu de dedus ca “artistii” sunt cei visatori, iar “jucatorii de sah” cei pragmatici, care se pot adapta usor schimbarilor si diverselor situatii, pe scurt, oameni care isi urmeaza interesul si cauta o stabilitate certa in orice.
Cati dintre noi ne permitem sa mai visam astazi? Si cati spunem ca lucrurile frumoase in care credem nu sunt doar niste idealuri care nu pot deveni reale?
Intr-o lume care trece pe langa noi, de multe ori, fara sa o intelegem in intregime, in care timpul “inseamna bani”, iubirile se intrec in evenimente cu telenovelele in care cred doar bunicile noastre, casniciile devin obiceiuri care ajung sa sugrume si jobul te transforma intr-un robot, mecanic, dar frustrat, intr-o astfel de lume, privita cu ochii normalitatii, cu siguranta o discutie despre lucrurile care au valoare pentru tine nu poate parea nimic mai mult decat un moft.
Deosebirea care poate fi facuta intre cei care dau valoare viselor si cei care pun in balanta mai mult siguranta orei viitoare tine foarte mult de constructia interioara a fiecaruia. Si, cred eu, si de curaj. Adaptabilitatea si compromisurile sunt de neevitat in oricare din cele doua cazuri. Important este, insa, daca le folosesti ca atu-uri pentru parcurgerea drumului propus sau le accepti ca arme sociale menite sa faca din tine “omul secolului”, cu zambetul mandru si superficial al celor care ascund intotdeauna ceva. Stiu, mi-ati putea spune ca realizarea unui vis nu depinde doar de noi. Si este adevarat. Dar, daca sunt lucruri care te pot face sa te temi ca visul tau devine pe zi ce trece mai indepartat, nu exista nimic care sa te impiedice sa crezi in el.
La ce bun sa crezi, cand stii ca ar putea dura ani pana sa il traiesti sau cand stii ca multi dintre “jucatorii de sah” sunt deja realizati din toate punctele de vedere? Este o intrebare la care nu as putea raspunde decat printr-o alta: la ce bun sa crezi in tine?
La ce bun sa vrei sa dai si sa primesti mai mult? De ce sa vrei sa te bucure fiecare zi petrecuta alaturi de colegi la munca, stiind ca faci exact ce ti-ai dorit, si sa te intorci acasa cu dor, stiind ca te asteapta persoana pe care o iubesti atat de mult?!
La fel ca fericirea, visele apartin lumii noastre sensibile si subiectivitatii noastre extreme, reflectand o parte importanta din ceea ce suntem. De aceea nu cred ca trebuie sa le eviti, odata ce ajungi sa ti le doresti. Un vis poate spune mai multe despre tine decat tot ceea ce ai in prezent. El implica deopotriva trecutul si viitorul. Este oglinda lumii interioare a fiecaruia dintre noi, in care se reflecta cel mai sincer punctul maxim la care suntem capabili sa ajungem.
De cele mai multe ori, visele se construiesc sau se completeaza pe baza experientelor pe care le traim. Pentru unii, un vis poate insemna o cabana la munte “ca in povesti” sau un job a carui activitate “poate schimba lumea”, intr-o masura mai mare sau mai mica. Pentru altii, visul se transforma in cautarea “dragostei absolute” sau chiar intr-un stil de viata, fara constrangeri si limite.
Increderea in putinta de realizare a unui vis este direct proportionala cu siguranta pe care o avem fata de noi insine.
Incertitudinea legata de capacitatile noastre, intelectuale sau emotionale, atrage dupa sine, prin comoditate si tentatia de a alege variante mai usoare, mult mai rapid realizabile.
Adevarul unui vis sta mai putin in probabilitatea realizarii lui din perspectiva timpului in care il traiesti si al mediului care te inconjoara. Tot ce iti cere este convingere, consecventa, rabdare si, uneori, destul de putina prudenta.
Desi nu consider ca ar trebui judecati nici “artistii”, nici “jucatorii de sah” – pentru ca totul depinde de alegerea personala a fiecaruia, impartirea cred ca se face de la sine. Ce stiu este ca un vis se aseamana unei amintiri extrem de frumoase: odata ce i-ai simtit gustul, este inevitabil sa il uiti. Apoi, constant, cauti sa il regasesti, poate chiar involuntar, ani la rand.
Si, pentru ca nu ne propunem decat partea cea mai frumoasa a viziunii pe care o avem asupra noastra sau asupra lumii, nu vad de ce asteptarea ca un vis sa devina prezent ar parea inutila. Poate fi o asteptare indelungata, uneori grea prin eforturile pe care le presupune, dar in nici un caz zadarnica.
Articol de Irina Chirtoc
Articol de: Saloane.ro
