Editorial / Despre "dragostea oarba" (usoara ironie a aparentelor)
Te-ai angajat de curand si nu iti poti scoate din minte imaginea unui coleg chipes. Ii admiri profesionalismul si implicarea de care da dovada la munca. De fiecare data cand treci pe langa biroul lui il vezi concentrat asupra unor hartii. Te gandesti ca un astfel de devotament denota un caracter puternic si serios. Aproape ca ai cere sa ti se imparta si tie jumatate din task-urile lui cand, ridicandu-si ochii, iti zambeste atat de vag si indepartat...
Intr-o zi, ciocnindu-va pe coridor, te invita la o cafea. Accepti, fara sa stai pe ganduri, cu vocea tremuranda. Ziua si ora le stabileste el: maine, la putin timp dupa terminarea serviciului. "Trebuie sa fie destul de interesat de tine, daca isi rupe cateva ore din programul incarcat si isi amana treaba pe ziua urmatoare, el, care obisnuieste sa stea zilnic peste program..."
Ajungi putin inainte la locul stabilit, pentru a-ti calma emotiile. Iti comanzi singura ce vrei sa consumi, hotarata sa nu accepti niciun ban din partea lui. "Ii merita din plin, la cat efort depune...Merita sa se bucure in totalitate de ei". Cand apare, nu te alarmeaza deloc faptul ca este imbracat exact ca in ziua precedenta. Dimpotriva, te sensibilizeaza ideea ca isi risca inclusiv timpul necesar ingrijirii personale pentru indeplinirea cerintelor jobului. "Cat de bine i-ar prinde o persoana grijulie care sa-i fie mereu alaturi, una exact asa, ca tine..! Poate ca de atata singuratate se ingroapa in maldarul de hartii, micutul..!" Odata ce subcontientul iti sugereaza ca esti "femeia potrivita la locul potrivit", incepi sa capeti curaj. Ii zambesti adesea si, vazand ca ezita sa isi comande ceva de mancare, desi se plange de cand a venit ca nu a mancat nimic toata ziua, te gandesti sa ii faci o surpriza si ii comanzi tu. Nu se astepta, intr-adevar, si ezita sa accepte, dar, la rugamintile tale, se? "conformeaza". Iti spune ca si-a facut de curand un credit ipotecar. "Vai, cat trage pentru siguranta lui! Barbatul asta stie ce vrea! Chiar cu pretul de a ramane fara niciun ban la o saptamana dupa primirea salariului..!"
Conversatia decurge...normal. Nu vorbeste foarte mult despre el si nici nu pare interesat de multe detalii in privinta ta. "Cat de minunat, tot ce conteaza este prezentul!" Din cand in cand ii mai scapa cate o declaratie: iti spune ca te-a remarcat "din prima clipa", dar i-a fost teama sa ia atitudine pentru ca se temea de un refuz. "Cat de simpatic e si...sincer! Cum, tocmai el sa se teama?! Si de cine, de tine, care il urmareai pe ascuns?!" Ii spui tot ce-ai simtit de la inceput si pare ca mai castiga curaj. Acum te simti eliberata si sigura de reciprocitatea sentimentelor.
De ceva timp se uita insistent la ceas. Te gandesti ca l-a ajuns oboseala si ceri nota, pe care o achiti in intregime. La plecare, iti cere sarutul mult asteptat, alunecandu-i mana, in imbratisare, pe fundul tau. Isi ia la revedere si pleaca grabit, nu inainte de a-ti propune ca apropierea voastra sa nu fie vizibila la serviciu. Ii este teama de "moralitatea excesiva" a colegilor si nu vrea sa le dea niciun motiv care sa il puna intr-o lumina proasta. Doar s-a chinuit atat sa-si pastreze jobul si sa castige respect...
Saptamanile care au urmat s-a purtat cu totul distant. Conformata cerintei lui de a nu da in vileag "dragostea" voastra, te-ai inchis in birou si ti-ai ocupat mintea cu munca. Nu i-ai putut cere nicio explicatie, pentru ca, vai, a "uitat" sa iti dea numarul lui de telefon. Te decizi sa astepti semnalul lui...
Intr-o zi vezi ca scaunul lui este gol. Cu pretextul ca ai avea nevoie de ajutorul lui, afli ca si-a dat demisia. In aceeasi zi, una dintre colegele tale de birou a izbucnit in plans din senin. Printre lacrimi, intelegi ca s-a despartit de iubitul ei cu care urma sa se casatoreasca.
Cu timpul reusesti sa te distantezi. Raceala lui inexplicabila te determina sa il vezi in alb si negru. Adevarul este ca...
Era unul din acei tipi superficiali, care voia cu orice pret sa isi castige o imagine buna, fara niciun efort. Treaba nu avea sau, daca avea, nu o facea cu profesionalism, de aceea a primit mai multe avertismente. Dar se ascundea adesea in spatele ziarelor, prefacandu-se preocupat. Stia ca "da bine". In plus, era unul dintre aceia care iau proverbul "nu haina il face pe om" ad literam. De aceea nu se sinchisea sa isi schimbe tinuta de pe-o zi pe alta: comod, lenes si neingrijit. Cand a refuzat sa accepte portia de mancare pe care ai ales-o, nu a facut-o din rusine, ci pentru ca l-ar fi multumit mai mult altceva. Cat despre bani, avea marea calitate de a fi econom...pe buzunarul altuia. De aceea nu a schitat niciun gest care sa arate macar intentia de a vrea sa contribuie la nota de plata.
Cred ca ai auzit destul de multe despre "cliseele" amoroase care tin de ritualul cuceririi. Ei bine, fii sigura ca nu te-a remarcat "din prima clipa", ci doar cand ti-a simtit slabiciunea in prezenta lui. Cand ti-a zambit vag, chiar era absent, se uita prin tine, amuzandu-se stapanit de o gluma pe care tocmai o citise intr-unul din grelele lui ziare. Mai mult, dezamagirea lui a atins punctul maxim cand, la plecare, ar fi vrut sa auda de la tine nu acel "abia astept sa te vad maine" si "as vrea sa petrec noaptea asta alaturi de tine". In fond, de ce sa isi piarda timpul cu o "pustoaica indragostita" riscandu-si relatia pe care o avea de cativa ani?! Si cum sa o compromita la serviciu, cand partenera lui era chiar colega ta de birou?!
Morala:
Morala in dragoste este?ca nu exista nicio morala. Cu siguranta ai trait, macar o data, sentimentul ca, indragostita, incepi sa il vezi pe partener cu "alti ochi". Poti fi dezamagita sau nu. Poti invata ceva din experientele traite, te pot amuza sau nu. Adevarul, care da o nota ironica inclusiv moralei, este ca o ratiune excesiva si o atitudine autoprotectoare ar risipi farmecul dragostei. Putina atentie si un spirit usor critic, poate ar fi necesare. In rest...dragostea este un risc la care ne expunem, constiente. Pentru ca nu poti intalni dragostea decat traind-o.
Articol de Irina Chirtoc
Articol de: Saloane.ro
