Relatii & Sex / Cat mai credem in casatorie?
Probabil multe femei viseaza, inca de mici, la momentul nuntii lor: rochie alba de printesa, mirele - cavaler, care ii promite dragostea vesnica din povesti, 3 zile in care invitatii se bucura de fericirea care se anunta incontestabila.
Apoi cresc, intalnesc iubiri pe care le pierd, barbati care se tem sa isi asume inclusiv intensitatea sentimentelor prezente si ajung chiar ele sa fuga de responsabilitatea pe care o cere un "pact pe viata".
Sau, dimpotriva, au norocul de a-si intalni Fat-Frumosul, traindu-si alaturi de el povestea mult visata.
Intorcandu-ne la realitate...ma intreb la ce fel de nunta viseaza femeia de azi? Si cat de importanta mai este "taina" casatoriei?
Daca aleg sa imi dau raspunsul primit din experientele celorlalti, am tendinta sa consider casatoria o alegere ridicola si imatura. Cum te poate convinge o casatorie care are loc pentru ca "trebuie" (din cauza varstei inaintate, a parerii celorlalti asupra relatiei, etc.) sau pentru ca unul dintre parteneri se teme sa nu il piarda pe celalalt?! Rareori am intalnit cazuri in care ambii parteneri aleg casatoria ca dovada finala a dragostei puternice care ii leaga si a sigurantei deciziei ca persoana de langa ei este cea cu care vor sa isi petreaca restul vietii. Din punctul meu de vedere, acesta ar trebui sa fie sensul casatoriei. Chiar daca esti sau nu o persoana religioasa, cred ca trebuie sa te gandesti de doua ori inainte de a alege sa faci acest pas. Si nu pentru ca ar fi unul iremediabil, ci pentru simplul motiv ca alegand sa il faci gresit, ii consumi frumusetea care, intr-un alt decor, te-ar putea face extrem de fericita. Un motiv pe cat de simplu, pe atat de important, tinand cont ca ai putea ajunge, dupa un timp, sa regreti ca ai pierdut poate cei mai frumosi ani incercand sa te convingi ca ai facut intocmai ceea ce trebuia sa faci si nu poti da inapoi. Privita din acest unghi, casatoria este de la inceput o concesie.
Daca, de multe ori, ne ingrijoreaza monotonia care intervine in cuplu, intr-o relatie obisnuita si ne intrebam cat de folositor poate fi compromisul, oare cat de departe ar putea ajunge o casatorie lipsita inca de la inceput de entuziasm si de convingere?! Stiu ca as putea primi ca raspuns faptul ca nimic nu iti poate garanta o siguranta in privinta dragostei pe care o simte partenerul, implicit ca insasi increderea intr-o casatorie "pana la adanci batraneti" este un risc pe care fiecare si-l asuma. Sau, mai mult, mi s-ar putea spune ca, daca dragostea de la inceput oricum isi pierde din intensitate, este mult mai important sa ai siguranta ca barbatul ales iti va oferi confort si stabilitate din alte puncte de vedere. Sunt convinsa, de asemenea, ca si in cuplurile care aleg sa se casatoreasca din dragoste pot interveni, in timp, rupturi care sa le desparta definitiv, si ca este nevoie de multe alte "ingrediente" care sa intareasca relatia.
Nu sustin nici pe departe "visul" femeii de a se simti, macar pentru o noapte, printesa, cu atat mai mult cu cat o doreste cu orice pret. Nu cred in Feti-Frumosi, dar nici in tendinta - care pare sa ia amploare - de a transforma toate evenimentele pe care le traim in simple manifestari sociale, hotarate in graba sau, mai grav, fara constiinta importantei si a implicatiilor pe care le presupun. In cazul casatoriei, decizia ar trebui sa aiba la baza nivelul maturitatii la care a ajuns relatia respectiva si ceea ce simti. Si, pentru ca tot aminteam de riscuri, cel putin poate fi evident ca intre un cuplu legat puternic prin dragoste - sigur macar in ziua nuntii ca se afla acolo unde isi doreste! - si unul unit din diverse alte motive, balanta se inclina mult spre cel de-al doilea.
Acel "da!" al casatoriei presupune mult mai mult decat bucuria implinirii unui "vis" sau respectarea unor reguli impuse de societate. El cuprinde dezlegarile tuturor intrebarilor legate atat de viata actuala de cuplu, cat si de cea viitoare. Nu cred ca o casnicie reusita impune o varsta de inceput sau alte conditii. Singurele lucruri pe care le cere sunt dragostea, convingerea si speranta. In lipsa lor, orice tentativa de "a intra in rand cu lumea" risca sa se dovedeasca a fi doar un esec.
Articol de Irina Chirtoc
Articol de: Saloane.ro
