Spiritualitate / De ce sunt Femeile Complicate
Ati vazut vreodata un barbat care in timpul unei sedinte de epilat inghinal sa vorbeasca despre o reteta in timp ce se gandeste la sedinta de dupa a copilului si sa ramana cu machiajul si coafura intacte?
Ati vazut vreodata un barbat care desi are o durere infioratoare de abdomen sa tina o prelegere despre pace, frumusete sau non-violenta, sa zambeasca in acelasi timp si sa capteze intreaga atentie, sa transmita sentimente inaltatoare?
Dar ati vazut vreodata o femeie conducand un buldozer, in timp ce este perfect aranjata si machiata iar corpul ei miroase a flori? Dar ati vazut macar o data o femeie ingrijind trei, patru copii care tipa si plang, in timp ce ea, cu o tinuta intacta aseaza toate lucrurile in ordine cu o precizie de ceasornic iar apoi, asteptandu-si barbatul zambitoare ii trece o mana fina peste frunte dupa care se transforma in cea mai fierbinte amanta?
Ivita din emisfera dreapta a firii omenesti, femeia fantasma si realitate misterioasa a naturii, a suscitat deopotriva admiratia si oprobiul barbatului cercetator din toate timpurile.
Disecand-o, umilind-o si adorand-o, urcand-o pe un piedestal si coborand-o in haurile sensibilitatii, nu a incetat sa scoata la lumina franturi magice, imortalizate in diferite ipostaze.
Si totusi n-a reusit s-o epuizeze, femeia prezentand, ca si natura, o diversitate infinita de posibilitati creatoare, o adaptabilitate neobisnuita la vicisitudinile mediului. Si toate acestea cu un suras si cu o privire parca desprinse din realitate, deschisa spre un orizont neatins de simtire.
In ochii ei privind, Dante a patruns in rai mergand cu spatele, lumina fiindu-i orbitoare... Barbatul creator, barbatul poet, avand drept harfa sufletul femeii, capabila sa reziste celor mai variate combinatii, a redat lumii de carne lumea de simtire si inceputurile ei.
O vedem in evul mediu arsa pe rug, cu ochii la cer, zambind. O vedem in cele mai crancene lupte,imaculata, atenta, pregatita sa aline, sa vindece, sa ocrotesca. O vedem purtand la san copilul ei sau copilul alteia...O vedem in soare, o vedem in furtuna, ca pe un far calauzitor si o vedem pasind pe cele mai somptuase scene ale lumii...cu acelasi zambet.
Inger si demon deopotriva si totusi fiinta omeneasca ea poate sa porneasca un razboi sau sa aduca pacea si toate acestea folosind doar un zambet... Vasala in templul frumusetii, vestala in templul dragostei, suverana si roaba,pastrand secretul nasterii si evolutiei speciei intr-un suras...femeia tuturor timpurilor poarta in carnea si sufletul ei, intacta, gena omenirii de carne si de spirit. Acest vis al lumii, real si improbabil, tangibil si efemer, femeia, se naste si se arata ochilor numai din dorinta, traieste cu iubire, se face auzita celor ce vor s-o auda, se naste si moare in tandrete...este copilul iubirii si al daruirii prin abnegatie...
Femeia este complicata. Ca si natura, femeia este!
Articol de Beatrice Stefanescu.
Articol de: Saloane.ro
