Spiritualitate / Primăvara, prilej pentru un nou început
Primăvara, prilej pentru un nou început!
Cât de uşor e să te pierzi în mulţime.. Cât de uşor e să schimbi o viaţă plină de aventuri în rutină. Cât de uşor e să-ţi îngropi visele în nevoia de a câştiga o pâine. Cât de uşor e să uiţi ce te făcea cu adevărat fericit şi să te minţi ca prezentul e ok pentru tine.
Ok? De când ne mulţumim cu “ok”? De când renunţăm la ceea ce ne reprezintă pentru simplul motiv că acel “ne” nu-şi are locul în societatea asta, în lumea asta sau în epoca asta?
Cine mai are nevoie de roboţi când omul începe să devină şi singur un model al acestuia? Totul devine robotic, rece, fără rost, fără înţeles.. E ca şi cum viaţa ar deveni o simplă melodie pe care suntem obişnuiţi să o ascultăm la maxim, fără să mai băgăm de seamă versurile, sau ce se întâmplă cu adevărat cu noi sau în jurul nostru.
Pauze? Concedii? Timp pentru fiecare dintre noi sau pentru cei dragi? Minimizat la maxim sau amânat la infinit. Cu toţii ne dorim o schimbare dar tuturor ne e frică de ea. De ce? Pentru că ar reprezenta o poartă spre trecut, spre adevărata noastră identitate care acum nu pare a fi decât o amintire frumoasă care ar trebui să rămână uitată cât să nu stârnească alte stări de melancolie sau depresie.
Omul e fericit în neştiinţă, omul e fericit în uitare. Omul caută alte şi alte motive să-şi îngroape conştiinţa cât să se convingă că “lasă că-i bine-aşa!”. Şi totuşi e de ajuns o singură persoană, o singură melodie, o singură fotografie, o singură întâmplare care să ne ajute să realizăm că poate nu-i aşa de bine, poate nu suntem aşa de fericit/mulţumit pe cât am crede, poate încă ne mai dorim altceva, ceva ce nu există în prezentul nostru dar care speram în trecut că va fi în viitorul nostru.
Un simplu moment în care ne-a fost înlăturat valul de la ochi şi putem vedea din nou lumea cu ochii larg deschişi. Totul căpăta din nou culori, totul are din nou un înţeles. Nu o să ne placă ce vedem, dar asta era şi ideea. Ca să ne dorim să schimbăm ceva, întâi trebuie să privim altfel realitatea. Rutina va exista totuşi în continuare, monotonia la fel, dar ceea ce contează cu adevărat, sufletul nostru, vitalitatea noastră, vor avea cu siguranţă de câştigat.
O primăvară a vieţii în care avem şansa să reînnoim vechile obiceiuri, vechile amiciţii, vechile plăceri la care am renunţat poate fără să ne dăm seama sau forţaţi de diferite împrejurări.
Vă simţiţi obosit şi lipsiţi de chef? Vi se pare! În fiecare dintre noi există un mic luptător care abia aşteaptă să-şi scoată suliţa. Niciodată nu e prea târziu. Luptaţi pentru fericirea voastră! Luptaţi până la moarte!
Articol de Cristina Saghin.
Articol de: Saloane.ro
