Editorial / Nu suna tu prima
Eu nu sun bărbaţii. Niciodată. Şi nu, nu există excepţii.E genul acela de regulă pe care nu o încalci niciodată. Orice ar fi. E chestie de orgoliu în cele mai multe cazuri. De ce să sun eu prima? Să sune el, dacă îi pasă de mine. Căci, vedeţi voi, dacă las de la mine şi sun… Se poate întâmpla să nu-mi răspundă. Sau să-mi respingă apelul. Şi să nu sune înapoi. Pffooaaa!!! Orgoliul feminin ar avea de suferit. Deci poţi să stai să suspini ore în şir, să adormi şi să te trezeşti cu el în gând, să nu poţi să mănânci etc.
Oricât de deplorabilă ar fi starea ta, nu trebuie să-l suni. El nu trebuie să afle că îl placi sau, şi mai rău, că eşti disperată. Aşa că aştepţi. Iar timpul trece greu. Şi tu, ca să-ţi omori timpul, faci scenarii. Că poate lucrează peste program. Ok, şi nu poate să dea un amărât de telefon? Păi… poate nu se simte în largul lui, pentru că l-ar auzi colegii… Poate a făcut pană. Sau a avut un accident. Poate că s-a stricat la stomac. În nici un caz nu te gândeşti la „poate nu vrea să vorbească cu mine”. Sau dacă te gândeşti, nu iei în calcul varianta asta. E complet greşită! Cum să nu vrea să-ţi vorbească? Deci e clar: a făcut bunică-sa infarct aşa că a fugit acasă şi a uitat complet de tine! Well… Astea sunt scenariile obişnuite.
Eu sunt specială, aşa că am scenariile mele. În care ăla care nu sună clar are ceva cu mine. Adică nu mă place. Nici nu mă gândesc că poate bietul om are probleme reale. Iar atunci când sună, pentru că da, sună de fiecare dată, îl iau la rost. Că de ce ai zis că suni dacă nu aveai de gând să suni? Păi… am sunat. Uite, vorbim. Păi acum??? Ce, te-a obligat cineva să-mi spui că o să suni? Păi vorbim la telefon, femeie! Daaaa… acum. Dar până acum? Până acum am fost la serviciu. Păi şi nu puteai să-mi spui că termini ora asta? Păi dacă nu m-ai întrebat…
Într-un final îmi dau seama că exagerez şi mă calmez. Ştiu doar că el mă place. Ceea ce e firesc. Pe mine m-au plăcut întotdeauna toţi băieţii/bărbaţii pe care i-am plăcut eu. Şi în acelaşi timp adică. Că e nasol dacă nu te sincronizezi în momente din astea. Aşa. Să revenim la scenarii. Există o explicaţie! Logică, dealtfel. Nu sunt genul de femeie care nu are încredere în ea. Îmi cunosc calităţile şi nu, nu am niciun complex. Prefer pur şi simplu să pun răul înainte. Pe principiul dacă nu-mi fac iluzii, n-o să fiu dezamăgită.
Articol de Andreea Gladcov
Articol de: Saloane.ro
